Mda...ce mai pot să spun? Credeţi că prostia nu doare? Vă înşelaţi amarnic... prostia doare... şi încă cum! Tot e bine, că măcar nu ajungi pe la terapie intensivă, dar doare. Astăzi am dat peste o melodie cu nişte versuri foarte faine. "Să nu ne lăsăm inimile conduse de minciuni"...Vai, câtă dreptate! Păcat că atunci când realizăm că am fost minţiţi e deja prea târziu şi numai noi ştim prin ce am trecut până ni s-au deschis ochii... Important e ca ceva sau cineva să îţi deschidă ochii la un moment dat, iar când se întâmplă asta realizezi că prostia doare.Şi nu prostia altora, ci a ta proprie şi personală.
Acum, ideea principală este să nu te dai bătut.Sunt bucuroasă, aşa cum un om prost poate fi. Nu ştiu cine sau ce m-a bucurat acum, dar sunt bucuroasă.Acum stau şi râd la tot ce a fost cu toate că ştiu că va mai fi... Dar acum ştiu ce război duc şi cine îmi sunt adversarii. Am câştigat o bătălie făcând alianţă cu o armată puternică, acum mai sper doar să câştig şi războiul.
Să vă mai spun ceva: deschideţi bine ochii la ceea ce se petrece în jurul vostru! "E ură multă, multă lume nu te-ascultă" mai zice melodia... dreptate are şi aici. Mă tot gândesc că dacă ne-am face timp să îi ascultăm pe cei din jurul nostru ar fi mai bine, nu am cădea în cazanul cu proşti. Dar unele chestii orbesc. Şi vai, da cum mai orbesc!
Îmi vine să râd cu lacrimi la prostia mea, dar acum nu mai contează. M-am implicat în acest război fără să vreau, dar nici asta nu contează... voi duce lupta până la capăt şi voi câştiga, sper! Nervii şi reproşurile nu îşi mai au rostul... M-am adâncit atât de mult, dar şi de-ar fi să mi se rupă toate oasele, mă voi târâ şi voi ieşi din mocirla asta.
Şi totuşi, rămâne o întrebare: poţi fi mai prost de atât?
Hai, vă las...căscaţi ochii,vă face bine!
V-am pupăcit!
