Comoara sufletului

Fac o calatorie cu balonul
Vreau sa vad tot globul
Deasupra lumii ma plimb
Si pasarile ma-nping.

Acolo in departare
Vad o priveliste frumoasa
Soarele straluceste tare
Si iarba e albastra.

Oamenii sunt mici
Ca niste pitici
Cerul este rosu
SOarele-i celestru.

Incerc sa ma apropii
Si sa vad mai bine
Ca acolo jos niste copii
Se joaca cu niste baloane.

Oamenii danseaza
Copii se distreaza
Fara nici o grija deplina
Viata,de culori,le este plina.

Si ma tot plimb deasupra lor
Si ma uit si tot privesc
Cum n-au nici o suparare in inima lor
Si oamenii se iubesc.

Dar ce vad la un moment dat?
Oamenii s-au oprit din distrat
Si toti au inceput sa strige
Unii chiar sa si alerge.

Ma uitam la ei cu disperare
Oare ce se-ntampla acolo in vale?
Mi-am dat seama ca fugeau dupa mine
Si incercau sa-mi zica sa cobor pe coline.

Imi faceau semne si-mi ziceau
Ca langa ei ma vroiau
Sa ma distrez si eu cu ei
Sa uit de-amarul grijei.

Si cobor incet,incetisor
Pe iarba albastra aterizez
Din balon ma cobor
Si incep sa ma distrez.

La un moment dat ma opresc
Din minunatul dansat
Si incep sa privesc
La locul unde am aterizat.

Totul e asa de minunat
Cerul e curat
Fara nici o ceata
Viata s-amareasca.

Si cat e locul de mare
Se intinde o minunata vale
Pe unde curge un rau auriu
Si copacii sunt vernil.

Stau si ma intreb
Daca visez,daca e real
Si daca un alt drum aveam sa aleg
Nu ajungeam in acest loc monumental.

Si cum tot priveam in departare
Simt ca ma atinge o mana
Cu un chip duios de mama buna
O femeie imi pune o intrebare.

"De ce ai ochii atat de tristi?"
Cu o voce dulce ea ma-ntreaba
Si ii spun ca far' de griji
As vrea sa fie si lumea mea draga.

Ea imi ia mana , in mana ei
Si usor ma mangaie pe par
Cu diosenie se uita-n ochii mei
Si-mi spune ca nu-i chiar asa usor.

Si incepe sa-mi explice
Ca lumea trebuie sa-ncerce
Sa uite de toate poverile
Si sa-si arate comorile.

"Care comori?" o intreb eu
"Comorile din suflet" mi se spune
Si ca trebuie sa ma gandesc mereu
Sa-i fac si altuia un bine.

Si atunci incepe si-mi explica
Ca in suflet avem o comoara unica
Ce trebuie lasata sa straluceasca
Si pe om sa ocroteasca.

Astept cu nerabdare
Sa mi se spuna
Care e comoara buna...
Dar ea imi arata in departare

Ca o pasare alba apare
Cu un pergament in cioc
Si imi spune : "aici e tot"
"Tot ce?" ii spun eu ca intrebare

Si deschide pergamentul
Si incepe a-mi arata
Cat de rau e omul cu pamantul
Si cum arata lumea mea.

Cu frica privesc in pergament
"Doamne,parca omul e dement"
Exclam eu cu disperare
Dar ea imi spune ca avem o scapare.

Ma ia de mana si ma duce
Intr-o casuta destul de marunta
Imi spune ca trebuie sa-mbuce
Si ca sa-mbuc si eu din turta.

Si in timp ce mancam
Tot la ea ma uitam
Ea se uita la mine
Si incerca sa ma citeasca bine.

Dupa ce,de mancat am terminat
M-a luat de mana si m-a dus afara
M-a pus sa stau pe un lemn taiat
Si sa privesc intr-o doara.

A plecat si ma lasat privind
La comoara sufletului gandind
Si la lumea noastra care moare
Cum poate sa mai aiba scapare?

Se intoarce dupa un timp
Parca gandurile citind
Se aseaza langa mine
Si incepe a-mi spune.

"Lumea voastra are o scapare
La fel cum are fiecare
Asa cum am avut si noi
Si cum am trecut de ploi.

Acolo in suflet exista
O frumoasa comoara cereasca
Care in fiecare zi insista
Sa fie lasata sa straluceasca."

Ma uit in ochii ei cu nedumerire
Gandidu-ma la omenire
Ce comoara sa foloseasca
Lumea sa ocroteasca?

Ea-mi zambeste imi spune
Sa nu ma mai gandesc la lume
Ca da vreau sa schimb ceva
Trebuie sa ma gandesc la inima mea.

Si atunci am realizat
Care e comoara mare
Pe fiecare i-am sarutat
Si m-am pierdut in departare.

Eram singura-n balon
Si ma tot uitam la cer
Si ma gandeam cum sa-l fac pe om
Sa inteleaga ce ii cer.

Cum sa-l fac sa realizeze
Ca nu ura trebuie s-o urmeze
Si am inceput sa vad in departare
Lumea noastra mare.

Nici nu am ajuns bine pe pamant
Si tuturor le-am spus asa
"Nu uitati ca ce-i mai sfant
E comoara sufletului : DRAGOSTEA".