Viata ca un parc

Merg pe aleile pustii
Din parcul proaspat inverzit
Si ma intreb:maine ce va fi?
Oare pe drumul bun am pornit?

Stau si privesc la un pom
Si ma intreb care este grija lui
Oare a fost candva om
Si-acum se-nalta in splendoarea cerului?

Privesc in sus
Catre cerul de raze rapus
Printre crengile de copac vad un nor
Ce mi-as dori sa plutesc asa usor.

Ma uit cand in stanga,cand in dreapta
Si tot ce vad sunt aleile pustii
Stau si ma gandesc ca asa e si viata
Ca un parc cu alei argintii.

Dar omul trebuie sa aleaga
Pe care alee sa mearga
Si o data ce-a ales
Nu trebuie sa se mai opreasca din mers.

Dar cand de o rascruce dai
Nu-i asa ca te-ntrebai
Oare pe care sa o aleg
Si pe care,inainte,sa merg?

Cand in viata esti la o rascruce
Nu e chiar asa usor
Caci nu vezi ce drumul iti aduce
Ca pe o alee ce stii unde vei ajunge-n viitor.

Caci omului nu-i este dat
Sa-si vada viitorul
Si daca in parc a intrat
Trebuie sa mearga inainte cu tot sporul.

Dar daca viata ar fi asa usoara
Ca o alee in parc pe care mergi intr-o doara
Si ai vedea ce se asterne inaintea ta
Ar fi fara farmec viata.

Cand te plimbi pe aleile din parc
Vezi ce obstacole iti vin in fata
Si ce usoare par
Ca le eviti cu usurinta.

Si ce bine ar fi
Daca si in viata am vedea
Ce obstacole vor veni
Dar atunci,vom mai cunoaste speranta?

Nu te teme de aleile pustii
Pe care in viata le urmezi
Deschide larg ochii
Ca speranta sa poti s-o vezi.


Caci omule,cand intri-n parc
Ai primit viata
Si ai nevoie de un strajer
Numit speranta.