Si totusi...parca...

A mai trecut un an din aceasta viata, in care, incercam cu totii sa supravietuim.Stiti cum se zice: "speranta moare ultima"...so...o sa traiesc cu speranta ca anul ce va veni, va fi unul mai bun.Nici nu stiu daca merita sa sper la ceva mai bun, dar speranta pare a fi un sentiment de care nu prea poti sa scapi.De multe ori stai si te gandesti : "doar daca....ce bine ar fi"...iti faci totusi niste sperante si asteptari, iar lumea pare sa iti intoarca spatele, universul,parca, se incapataneaza sa fie impotriva ta.In acele momente iti spui: "a murit speranta"...dar abilitatea noastra de a ne face iluzii nu dispare asa usor,si cand mintea iti spune: "nu mai ai speranta", inima iti vine in ajutor cu : "si totusi..parca..." Dar cine isi mai asculta inima, in zilele noastre?Nimeni..nici macar eu, care ziceam ca inima nu te poate duce pe un drum gresit.Cum se zice: "on the hard way"...mda..asa am aflat eu ca totusi, inima te poate duce pe cele mai gresite drumuri.Dar..parca nu o poti ignora...si de multe ori ai vrea sa o scoti din piept, sa o tai in mii de bucatele si sa o arunci in mare.Sa iti junghii sufletul...parca e o idee mai buna...o durere mai suportabila, decat durerea suferintei.Zi de zi, ora de ora, ma intreb cand se va termina totul...ziceau unii ca prin 2012 vine apocalipsa..multi altii ar spune "ce bine ar fi"..si,cateodata, ma regasesc si eu printre acestia, dar totusi...parca..daca stau sa ma gandesc bine...mai am multe de facut in aceasta viata si nu as vrea sa se termine asa repede.Doar daca nu ar fi totul in ceata...sa traiesti zi de zi cu o frica ascunsa ca mai devreme sau mai tarziu o sa dezamagesti exact persoanele pe care nu vrei sa le dezamagesti...ca o sa ranesti exact persoanele care nu merita...sau ca toate le faci pe dos fata de restul....Ar fi mai usoara viata fara toate aceste temeri...Ma intreb: "oare...si voi aveti aceleasi temeri ca si mine?..da voi..cei care cititi cuvintele acestea"...Mi-ar placea sa gasesc macar o singura persoana, in fata careia sa imi deschid sufletul fara teama de a fi judecata...de fi considerata imatura, proasta sau mai stiu eu cum...Oamenii sunt cei mai rai judecatori de pe lumea asta.Nici Dumnezeu nu te judeca in halul in care te judeca cel de langa tine...Dar ceea ce nu realizeaza este ca, mai bine s-ar judeca pe ei insisi...nu cred ca s-ar mai indragi atat de mult.Daca toti, ne-am putea vedea prin ochii altora...am putea, probabil, intelege de ce unii oameni ne plac,iar altii nu.Dar,din pacate, nu este posibil, si atunci avem temeri..cel putin eu.Prietena mea cea mai buna, mereu imi spune : "nu trebuie sa iti pese ce cred altii despre tine"...dar, traiesc intr-o societate, inconjurata de oameni care nu se pot abtine sa nu judece...iar atunci cand placi pe cineva..e si mai greu sa nu te gandesti la ce cred altii despre tine...mai ales persoana respectiva.
Sperante vii, sperante moarte, temeri, iluzii, dragoste, ura, suferinta, bucurie...sufletul ne oscileaza intre toate aceste sentimente, mai ceva ca oscilatiile batailor inimii inregistrate de un EKG.Mda...probabil o comparatie nu prea stralucita, dar sper ca m-am facut inteleasa.Oare o sa treaca vreodata confuzia asta?Stii sa imi raspunzi la aceasta intrebare?Sau traiesti si tu aceeasi confuzie ca si mine?Banuiesc ca viata este o mare confuzie...(imi cer scuze de cacofonie, dar cica este admisa)...Spune-mi te rog...se vor clarifica lucrurile vreodata?Nu stii..bine..nici eu...hai sa o lasam moarta faza cu confuzia...pentru ca, daca privesc pe geam vad doar ceata, asa ca nu are rost sa mai continui...lumea intreaga este acoperita de ceata, care pare sa nu se grabeasca niciunde.
Bine..bine...dar si cu sperantele cum facem?Pai cum sa facem...unele le alungam,altele le acceptam..life goes on, nu? Da...asa am eu o vorba "life goes on..with or without me"..deci sa sper ca va fi mai bine, daca viata merge inainte,indiferent daca e bine sau rau?Tot ce pot sa fac este sa imi port crucea..sa imi accept soarta si sa supravietuiesc cumva.
Mda...tot ce pot sa mai spun este ca m-am saturat de luptele acestea interioare...m-am saturat sa le duc singura..."Nu, nu mai pot" zic mereu...si totusi..parca...undeva mai gasesc putere sa continui.
Bine..gata! Nu mai zic nimic...te las sa ma judeci..dar ai grija sa nu exagerezi, oricum..ma vei judeca gresit...te asigur eu! Iar din ceea ce am scris aici, vei intelege totul pe dos...Daca vrei sa gasesti nod in papura...straduieste-te mult si vei gasi...
Hai pa!